Construcția actualei biserici a Mănăstirii Golia a fost începută de domnitorul Vasile Lupu și finalizată de fiul său Ștefăniță, în 1660.
Arhitectonica bisericii prezintă o îmbinare de stiluri, predominând elementul bizantin și baroc. Planul este rectangular, cu lungime de 30 metri, lățime de 13 metri și înălțime de 30 metri.
Acoperișul este străjuit de 7 turle, cu model inconfundabil, dar diferențiate între ele, semn că au fost adăugate în etape diferite, cu ocazia diferitelor restaurări.
În pridvor se intră printr-o ușă strâmtă, orientată spre apus. Interiorul principal al bisericii este împărțit în pronaos, naos și altar, manieră tipic bizantină. Din pronaos se trece în naos printre două coloane masive.
Naosul este lărgit în părțile laterale, făcând loc celor două abside, care dau interiorului bisericii forma de cruce.
Catapeteasma este de o frumusețe deosebită, remarcându-se printr-o sculptură de mare finețe.
În altar, sfânta masă este străjuită de un baldachin, una dintre puținele astfel de obiecte existene în bisericile din România.